Zâtul

Peisajul magic al basmelor ruseşti şi realitãţile stranii ale luptei pentru supravieţuire constituie fundalul cãutãrii de sine şi aventurilor tânãrului Benedikt, în aceastã antiutopie proiectatã undeva în viitor, la vreo douã sute de ani dupã o explozie nuclearã.
Moscova se aflã într-o nouã Epocã de Piatrã. şoarecii reprezintã sursã de hranã şi monedã de schimb, iar birocraţia şi tirania sunt în floare. Benedikt lucreazã ca scrib, copiind manuscrise atribuite unui singur om, dictatorul aflat la putere. Descoperind gustul pentru lecturã, ajunge sã ucidã pentru a mai citi o Carte. şi peste tot şi toate planeazã umbra Zâtului, creaturã deopotrivã înfricoşãtoare şi misterioasã, a cãrei identitate se ghiceşte (sau nu?) în final.



„O capodoperã postmodernã de talia Sufletelor moarte de Gogol şi a Focului palid de Nabokov.“
Times Literary Supplement

„Zâtul are câte ceva din toate: este deopotrivã brutal şi generos, particular şi universal, sumbru şi ilar, clasic şi absolut inedit.“
Jonathan Safran Foer

„Tragic şi amuzant, tulburãtor şi plin de speranţã, Zâtul este un excepţional şi temerar portret al Rusiei, o naţiune ce poartã blestemul conducãtorilor sãi şi binecuvântarea literaturii. Tatiana Tolstaia este una dintre aceste binecuvântãri.“
Gary Shteyngart



Strãnepoatã a lui Lev Tolstoi, Tatiana Tolstaia s-a nãscut la Sankt Petersburg în 1951. A absolvit cursurile Universitãţii din acelaşi oraş în 1974 şi a urmat o carierã academicã internaţionalã, predând şi ţinând conferinţe la universitãţi de prestigiu precum Princeton şi Colegiul Skidmore din Statele Unite. Este deţinãtoarea unei burse din partea National Endowment for the Arts şi a douã importante premii literare ruse. Scrierile sale au apãrut în The New Yorker, New York Review of Books, New Republic şi alte publicaţii majore. Este autoarea a douã volume de povestiri, a unui roman, Zâtul, precum şi a unui volum de eseuri, Copiii lui Puşkin. În prezent, Tatiana Tolstaia locuieşte la Moscova.



„Vitalitatea explozivã a imaginaţiei Tatianei Tolstaia şi ludicitatea debordantã o plaseazã pe acea unicã descendenţã de autori satirici şi suprarealişti care se întinde de la Gogol pânã la Bulgakov.“
New York Times Book Review