Teatru (Domnişoara din Tacna; Kathie şi hipopotamul; Chunga)

Teatrul şi imagistica acestuia constituie, sunt sigur, un gen privilegiat care are posibilitatea sã reprezinte neliniştea acelui labirint de îngeri, demoni şi minuni care nu este altceva decât sãlaşul dorinţelor noastre.
Dacã în Lima anilor '50, oraşul în care am început sã scriu, ar fi existat o mişcare teatralã, este foarte probabil ca, în loc de romancier, sã fi devenit dramaturg. Pentru cã teatrul, de pe vremea când încã purtam pantaloni scurţi şi am vãzut la Teatrul Segura o punere în scenã a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller […], a fost prima mea iubire. […] Deşi mi-am dedicat viaţa altor genuri de literaturã, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodatã şi a continuat sã pâlpâie acolo în umbrã, dând dovadã în acest sens chiar piesele cuprinse în acest volum.
Scrierea lor a fost o permanentã plãcere şi în acelaşi timp o lecţie de modestie şi de sintezã, cãci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic şi extrem de liber, autorul de teatru trebuie sã-şi accepte condiţia de simplã piesã a unui mecanism în care actorii, regizorii, scenografii, la fel cu timpul şi mijloacele, joacã un rol principal în succesul sau eşecul spectacolului.