Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea

"Slavă Domnului că sînt ateu!" a exclamat cîndva Luis Bunuel, fascinat de savoarea paradoxului. Slavă Domnului că America a descoperit corectitudinea politică după Steinbeck, ne vine să exclamăm deschizînd la întîmplare romanul de faţă. Pseudofrescă istorică, fotografie mişcată şi izvor de ironii spumoase, el concretizează o fantezie plecată dintr-un gînd antiutopic. Marginalizată pe toate planurile, Franţa anilor 1950 se decide pentru un gest revizionist şi îşi alege, în plin proiect republican, un rege de la care aşteaptă izbăvirea. Previzibil, noul Mesia e un încurcă-lume. Imprevizibil, unda de şoc a schimbării instaurează în loc de echilibru haosul şi în loc de concordie ruptura. Asistată de doi invitaţi transatlantici, revoluţia inversă de la Versailles eşuează cu zgomot, nu înainte de a-i purta pe cititori de la zîmbet la hohot.

"O savuroasă comedie cu încărcături satirice... incitantă... extrem de amuzantă" - Saturday Review

John Steinbeck s-a născut în 1902, în Salinas, California, oraş aflat la cîteva mile de coasta Pacificului şi în apropiere de fertila Salinas Valley - o regiune care, de altfel, a furnizat fundalul predilect pentru bună parte din operele sale. A studiat biologie marină la Stanford University, dar a părăsit universitatea fără vreun titlu de absolvire. După o serie de slujbe minore, a început să scrie, dar în urma unei tentative nereuşite de a începe o carieră literară pe cont propriu la New York City, a revenit în California, nerenunţînd însă la ambiţiile scriitoriceşti. Succesul de public l-a repurtat de-abia în 1935 cu Tortilla Flat. Lucrările care au urmat nu au făcut decît să confirme această primă promisiune - Bătălia pierdută, Oameni şi şoareci şi, îndeosebi, Fructele mîniei, un roman a cărui forţă l-a plasat printre arhetipurile culturii americane. Au urmat, printre altele, nu mai puţin celebrele: Cannery Row, La răsărit de Eden, Joia dulce, Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea, Iarna vrajbei noastre şi Eu şi Charley descoperim America.
Steinbeck a murit în 1968, după ce în 1962 îi fusese decernat premiul Nobel pentru Literatură.