Încă de pe atunci vulpea era vânătorul

„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi.“ (Motivaţia juriului Nobel 2009)

Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?
Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.

„O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare, Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. Decăderea oamenilor, ba chiar a unei întregi ţări, este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană.“ (Ernest WICHNER)

Scriitoarea germană originară din România HERTA MÜLLER s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf, într-o familie de şvabi. În perioada 1973-1976 studiază germanistica şi limba şi literatura română la Universitatea din Timişoara. Apropierea de Aktionsgruppe Banat o aduce în atenţia Securităţii. Între 1977 şi 1979 lucrează ca traducătoare la întreprinderea Tehnometal din Timişoara. Ulterior predă germana ca profesoară suplinitoare. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Niederungen (Ţinuturile joase), în care cenzura intervenise considerabil, urmat, în 1984, de un altul, Drückender Tango (Tangou apăsător). Niederungen apare, în acelaşi an, în forma sa iniţială în Germania, fapt care îi aduce Hertei Müller interdicţia de a mai publica în România. Constant hărţuită de Securitate, al cărei colaborator refuză să fie, Herta Müller emigrează în Germania în 1987. Publică romane, între care Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt (Omul e un mare fazan pe lume, 1986), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992), Animalul inimii (Herztier, 1994), Atemschaukel (2009), volume de eseuri, între care Hunger und Seite (Foame şi mătase, 1995), Regele se înclină şi ucide (Der König verneigt sich und tötet, 2003), precum şi volume de poezie din colaje.
Este laureată a numeroase premii importante - dintre care amintim Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul Franz Kafka (1999), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2005). Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură.
Până în prezent cărţile Hertei Müller au fost traduse în peste douăzeci de limbi.