Borges şi urangutanii eterni

BORGES ŞI URANGUTANII ETERNI confirmã talentul incontestabil şi pasiunea scriitorului pentru romane poliţiste. Vogelstein, naratorul, cãlãtoreşte la Buenos Aires pentru a participa la conferinţa Societãţii Israfel, organizaţie ce reuneşte specialiştii în opera lui Edgar Allan Poe (pãrintele incontestabil al povestirii poliţiste). Aici îl întâlneşte pe nimeni altul decât pe Borges, idolul sãu de o viaţã, şi se trezeşte în vâltoarea iţelor complicate ale unei crime misterioase. Incearcã sã descopere criminalul cu ajutorul marelui scriitor argentinian, care se lanseazã în teorii sclipitoare despre posibile scenarii explicative … Un incitant roman poliţist postmodern - evident despre o crimã, dar şi despre cum se scrie şi se “gândeşte” litreratura poliţistã.

„Întotdeauna scriem ca sã ne amintim adevãrul, iar când inventãm, o facem ca sã ne amintim şi mai precis.“
Luis Fernando Verissimo

„Strãlucit exerciţiu de stil al brazilianului Luis Fernando Verissimo, sau cum sã aliezi consideraţiile erudite asupra literaturii cu elucidarea unei crime misterioase… Ultimul cuvânt, atribuit chiar lui Borges la câteva luni înainte de moarte, furnizeazã cheia acestei minunate capcane naratologice, împrumutând un concept celebru al criticii literare anglo-saxone.“
Boris Senff, Lire

„Pe drept cuvânt, un autentic mister literar, precum şi un omagiu adus lui Borges, ca şi o carte care ne asigurã cã vom avea neplãceri dacã vom mai lua vreodatã în serios congresele academice…“
Financial Times

„Totul sugereazã cã este vorba nu atât de o povestire poliþistã convingãtoare, cât de un uşor tensionat joc al spiritului… pe seama cunoaşterii, de cãtre cititori, a operelor lui Borges şi Poe.“
Brian Dillon, The Times Literary Supplement

„Ficþiunea poliþistã excitã imaginaþia lui Borges. Într-o lume modernã haoticã, spune scriitorul, povestirea poliţistã este cea care «a menţinut virtuţile clasice… deoarece o povestire poliţistã nu poate fi înţeleasã fãrã un început, un mijloc şi un sfârşit». Romanul elegant construit de Verissimo merge pe linia entuziasmului lui Borges şi intensificã tensiunea înainte de deznodãmântul fatal.“
James Francken, The Daily Telegraph