Acolo nu mai există nici un rîu

În povestirile Hannei Krall, destinele umane se adună într-un spaţiu aflat între ficţiune şi realitate, un spaţiu construit doar pentru a-i permite memoriei vii să-şi desfăşoare plasa sa de intâmplări şi personaje. Identitatea inefabilă a unei relaţii umane sau a unei întâlniri de pildă, cu regizorul Krzysztof Kieslowski e sugerată din trăsături simple de penel, din relatări brute de fapte, din ficţiuni complementare. Rabini, gardieni, intelectuali, cineaşti, prieteni intâmplatori, iata câteva dintre personajele care trec prin faţa unui obiectiv ce scrutează sedimentele unei memorii ce se redă pe sine conform unei logici proprii.

Hanna Krall s-a născut în 1937, la Varşovia. De formaţie jurnalist, a lucrat ca reporter la publicaţia Polityka. A ajuns să facă o artă din descrierea vieţii de zi cu zi şi a oamenilor aparent obişnuiţi. Cea mai cunoscută carte a sa, Zdazyc przed Panem Bogiem (Apărând flacara), a fost publicată în 1977. Este un interviu cu Mark Edelman, medic, unicul supravieţuitor dintre iniţiatorii revoltei ghetoului din Varşovia. Hanna Krall foloseşte tehnica povestirii-cadru, îmbinând ficţiunea cu naraţiunea autentică. Aceeaşi tehnică poate fi intâlnită şi în cele două romane autobiografice, Sublokatorka (Subtenantul, 1982) şi Okna. Trudnosci ze wstawieniem (Fereastra. Dificultatea de a te înălţa, 1985). Zdazyc przed Panem Bogiem introduce subiectul evreilor în scrierile sale. Acesta este reluat în Sublokatorka şi în încă două reportaje, Hipnoza (Hipnoza) şi Taniec na cudzym weselu (Dansând la nunta altcuiva), publicate initial în Gazeta Wyborcza, apărute apoi în volum. Tema principală este interferenţa destinelor umane; povestirile se preocupă mai mult de căutarea identităţii şi de relaţiile complicate dintre polonezi, evrei şi germani, din timpul celui de-al doilea război mondial şi anii imediat următori, inclusiv tragicele evenimente din 1968, adesea cu incursiuni în istoria unei familii sau a unor locuri.